… asa se numeste expozitia nonconformista pe care am vizitat-o miercurea trecuta. Exponatele - dintre cele mai variate si mai ciudate - si-au gasit adapost in fostul magazin Kenvelo de la Universitate, vis-a-vis de Cafepedia. Printre picturi cu ingerasi, tevi contorsionate artistic, polaroide lipite pe pereti, podea garnisita cu post-it-uri colorate si multe alte creatii, ii veti gasi pe artisti, in cazul in care aveti vreo nelamurire. Expozitia e deschisa pana in 31 mai. Enjoy!
What a day!
A trecut examenul la Tehnici de Argumentare, mai avem Gestiunea Crizei, miercuri, si gata! Tot azi am iesit, intr-un final, cu Creata, Sandra Panda, Mariana si Crisu la Curtea Berarilor. De cateva zile tot zicem ca mergem si n-am mai ajuns. Azi insa, pe nepusa masa, a aparut Creata la Universitate, dupa examen, si ne-a dus la bere (ma rog, cafea si cappucino pentru copii ;
). A facut cinste din cei 100 lei pe care i-a gasit pe jos, pe Lipscani. Mai venim cu tine in oras, Creato!
Cred ca de la cafeaua aia mi se trage si starea euforica. Sunt ca o particula in miscarea browniana. Hi hi, ma apuc de citit la Coman; la ce grile a anuntat pentru examen, nu m-as mira sa ne revedem in restanta.
Si urmeaza zile cu zbor…
Scoala s-a terminat. Mai e putin si se termina si sesiunea. 2 examene si “bye, bye, FJSC!”. Urmeaza licenta, in iunie, apoi admiterea la master. Cine stie ce-o iesi ?
Hei, hei, verde e iarba,
Soarele-i sus pe cer!
Hei, hei, dusa e iarna,
Cu dintii ei de fier.
Deocamdata, astept sa plec acasa. Miercuri imi fac bagajele si plec in vacanta. De abia astept sa zbor si sa ma tolanesc pe iarba, la aerodrom. Sa stau de povesti cu Pasaroiu’, sa zburam impreuna, sa ma care in spate de la start la hangar, like in good old times, sa pupam avioanele si sa ne fotografiem pe fuselajele planoarelor. Mi-e dor de zbor, de abia astept sa iau aripile din cui si sa fac ceea ce-mi place cel mai mult.

gândul spre tine. O, sfârsitul acela de zi,
peste care cãzurã grabnice brume !
In grãdina mea florile
spre alte foarte înalte poieni tânjind
mai invocã si acum
lumina ta fãrã de nume.
nu te gãseste. Astãzi
tu esti unde esti. Iar eu aici. Depãrtarea
a pus între noi carul cel mare pe cer,
apele-n vãi, focul în noapte pe dealuri,
si pe pãmânt a pus anemone si patimi
cãrora ziua nu le prieste.
Ca o poartã s-a-nchis. Nici un semn nu strãbate
vãmile, vãmile.
Lucian Blaga, “Pe multe drumuri”
Photo by Peter S.

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.
Photo by Harnois Yves







