O felie de zi

Mi-e dor de zbor şi-am stat, azi, vreo 20 minute cu ochii pierduţi între fotografii cu aripi. Mitingul de pe Lacul Morii a trezit amintiri. De fapt, evoluţia Extrelor a fost cea care a declanşat o mulţime de întrebări în capul meu. Avioanele s-au dat frumos peste cap, iar sunetul motoarelor în evoluţie a fost acelaşi. Dar ceva era schimbat. M-a cuprins bucuria de a revedea şoimii în zbor, dar… ceva a lipsit. A lipsit avionul lui Mişu.

Mişu chiar nu mai e. Adică, nu mai e fizic şi pielea nu mi se mai face de găină când aud Extrele. Pe 5 iunie se împlinesc 2 ani de când numărul decolărilor sale l-a depăşit pe cel al aterizărilor. L-am cunoscut prea puţin dar, în acelaşi timp, destul de mult cât să îmi dau seama că era un om minunat şi-un zburător wow.

Nu ştiu de ce mi-am amintit, azi, de el. Probabil pentru că simt că ne aflăm în pană de oameni “care se pun curat în cuvinte”…

Advertisements

About Anca

04.04.1986, incapatanata si cam egoista. Apreciez bucuriile mici, oamenii frumosi si gandurile cu sambure. Si-mi place sa zbor.

One comment

  1. Mi-ai adus aminte de ceva. Doru Davidovici, tot un pilot care a trecut in nemurire alaturi de avionul sau, ca si Misu, a scris putine poezii printre care si cea de mai jos:

    “Aici, în tabloul ãsta linistit si curat e cineva care moare?”

    PRÃBUSIREA LUI ICAR (Breugel, III)

    Întâi, nimeni n-a observat nimic…
    Plugarul întorcea brazdele gândind la pâinea cea de toate zilele,
    Micul cioban privea atent la cer, încercând sã vadã stelele,
    Bãtrânul câine dormita; îl adormise pacea zilei, fireste,
    Iar pescarul astepta cu undita-n apã;
    Pescarul dorea numai peste.
    Si doar marinarii de pe corabia care trecea prin strâmtoare,
    Întorcându-se dintr-o lungã cãlãtorie pe mare,
    Doar ei, obisnuiti cu soaptele undelor, numai lor
    parcã…
    li s-a pãrut…
    câteva pene învârtejite
    Câteva cercuri pe fata apei, iute de valuri strivite,
    Parcã cineva a strigat, parcã cerul sau marea
    Si ziua… cum i s-a întunecat lumina plinã, strãlucitoare
    Aici, în tabloul ãsta linistit si curat e cineva care moare?
    Nu se vorbeste de moarte în culorile limpezi ce Bruegel pe pânza le-a-ntins.
    ………………………………………………
    A fulgerat însã zarea, a clipit si s-a stins.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: