20 minute

Azi am ajuns la aerodrom relativ tarziu, adica pe la 1. Formarea terminase zborul, iar antrenamentistii erau in dubla, la termica. Atmosfera a fost foarte turbulenta, asa ca am zburat insotiti de instructori.

Pentru ca am ajuns ultima pe start, ultima am si zburat. Si am fost inspirata pentru ca m-am grabit. La 20 de minute dupa ce am aterizat, AACR a hotarat sa tina la sol PZL-104 Wilga, adica avionul nostru remorcher, AN-2, Zlinurile si alte cateva aeronave. N-am primit nicio explicatie, tot ce ni s-a spus a fost ca maine nu zburam. Cel putin, la avion nu se zboara. Daca mecanicii vor termina de reparat mosorul, atunci reluam activitatea de zbor. Cam trist…

Anyway, zborul a fost destul de scuturat, iar pseudotermica pe care am prins-o a fost ingusta si batuta rau de vant. Dupa ce am pregatit planorul (YR-3920) si am luat parasuta in spate, m-am cufundat in carlinga si am legat chingile. S-a urcat si instructorul, a aterizat avionul remorcher si unul din elevi a adus cablul pentru clansare. In scurt timp, ne-am pus in miscare. Vantul avea componenta sudica si pentru ca era destul de puternic, am lasat flapsul sa alunece pe pozitia a doua, pentru a ma desprinde mai repede. Iarba proaspat cosita curgea de-a lungul cabinei si a fuselajului de parca am fi zburat intr-un mediu lichid. In cateva secunde, avionul a inceput sa castige inaltime. Noi ii urmaream aripile, “mereu pe linia orizontului, nu mai sus, nu mai jos!” si urcam spre norii de deasupra Muresului. Am cotit-o la dreapta si ne-am continuat zborul in urcare deasupra malului raului, inaintand spre SImeria. In urma avionului, planorul flutura precum o frunza uscata. Pe la 400 m, am declansat la verticala pistei. Acul variometrului juca in partea superioara a cadranului si am inceput sa spiralam. Termica era destul de slaba, iar vantul ne deplasa rapid spre Est. Spre deosebire de termica de peste 1000 m, asta a fost agitata si m-a lasat fara viteza cand m-am asteptat mai putin. Bine ca B2-ul e docil si intra greu in vrie :). Dupa 10 de minute de chinuit cateva spirale in urcare, am ajuns la 700 m, unde s-a si terminat minunata termica. Ne-am plimbat in zona de lucru, in cautare de altceva, dar nu s-a aratat. Vantul era deja prea tare, asa ca am intrat in tur de pista si am mers la aterizare. Directia vantului a fost aceeasi, asa ca mi-am amintit si cum e cu aterizarea cu contraderiva :). Zborul a durat doar 20 de minute. Scurt si intens…

Din pacate, maine stam la sol. Sper sa se rezolve mai repede cu mosorul ala.

Advertisements

About Anca

04.04.1986, incapatanata si cam egoista. Apreciez bucuriile mici, oamenii frumosi si gandurile cu sambure. Si-mi place sa zbor.

One comment

  1. live life to the max

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: