Mm… Hmm… (cu ochii mari, pe fereastra)

Stop!

S!

Sarac!

Ac… Ac… Acomoda!

Da… Hmm… Datorie!

Ie. Iepure!

Haaa! Restaurant! NT! Te-am inchis! Hai, zic eu alfabetul!

Cam asa am calatorit azi. De la Bucuresti la Brasov a fost liniste. Daca tot mi-a facut pofta Gabi acum doua seri, cand eram la Motoare, cu revista pe care o ascundea sub geanta, am zis s-o si cumpar din gara. E al doilea numar Esquire pe care-l citesc cap-coada fara pauza. Povesti faine si foarte bine scrise, subiecte captivante, ce s-au dovedit a fi companii placute pe parcursul a doua ore (daca ar avea vreo 250 de pagini, as fi cu adevarat multumita). Mi-a placut articolul despre Bobby Voicu, “omul celor de la YAHOO! in Romania”, scris de Simina Mistreanu. Merita citit! De asemenea, Cristi Lupsa are un material al carui protagonista este Maria Dinulescu. Pe parcursul celor 10 pagini am avut impresia ca stau fata in fata cu actrita din ultimul film al lui Nemescu si ca aceasta pune, pe un tapet colorat in nuante de jeleu, minute lichide din viata sa frumoasa. Si pozele (ale lui Alex Galmeanu) sunt foarte faine! Ha, revista pentru barbati, huh ? Cred ca femeile o citesc pe nerasuflate! In numarul 10 al revistei, Alexandru Bradut Ulmanu sustine ca un Cod de Buna Purtare inca supravietuieste si ca, adaptat vremurilor noastre, barbatii trebuie sa-l aplice fara exceptie. Autorul da cateva ponturi care, mai in gluma, mai in serios, se muleaza perfect pe tipologiile relatiei barbat-femeie din zilele noastre. Daca va treziti dimineata cu fata la cearceaf, recomand o cafea cu vanilie si macar doua-trei pagini din Esquire!

Continuand, de la Brasov pana la Deva, vagonul in care am avut loc a fost populat de vreo 40 de elevi de scoala generala, insotiti de 3 invatatoare. Au stat ei ce-au stat la inceput, se mai auzea cate un glas zglobiu din cand in cand, dar de la Sighisoara incolo s-au dezlantuit! S-au plimbat la toaleta din 2 in 2 minute, au dansat printre scaune, au spus bancuri, au citit povesti, au jucat fazan… in grupuri de cate 4-5, simultan. Va puteti imagina ca se auzeau numai silabe peste silabe, cate un “te-am inchis!” din cand in cand sau vocea autoritara a invatatoarei, care mereu avea de mustrat pe cineva! Pe cat de galagiosi erau, pe atat de haiosi mi-au parut.

Ieri, am taiat tara-n doua cu trenul. Azi, am pornit spre aerodrom la o ora destul de matinala. Am avut senzatia ca traiesc o felie dintr-o istorie prafuita: se zboara de la ora 7 si nimeni nu comenteaza! De la 7 la 12 a zburat formarea (asa se numeste categoria planoristilor care au inceput zborul anul asta), iar apoi in planoare s-au instalat “tentativele de 5 ore”. Norii le-au facut cu ochiul si curentii ascendenti i-au catarat spre senin pe zburatorii care sperau sa treaca de prima proba a C-ului de Argint. Dar n-a fost tocmai o zi de cinci ore, asa ca elevii s-au multumit cu 2-3 ore de termica scuturata si diforma. Am zburat tot in remorcaj de avion, deoarece mosorul e inca in reparatii. Sper doar sa-l termine luna asta, ca tare dor mi-e de o decolare cu picioarele pe tavan.

Mi-a venit randul la zbor abia pe la ora 15. Pentru ca elevii propusi pentru efectuarea zborului de durata nu s-au agatat, am primit o tentativa la termica. In dubla, of course, ca am avut o intrerupere de o luna. M-au apucat emotiile in momentul in care m-am echipat cu parasuta si fluturii din stomac s-au calmat dupa aterizare. Mi-era dor de zbor si, mai ales, de macar o ora de termica. N-a fost o ora, au fost 2 si 5 minute. Desi termica n-a fost tocmai linistita si mi-a cam dat batai de cap (lipsa de antrenament si-a spus cuvantul in prima parte a zborului…), pana la urma a fost fain. Plafon la 2200, curenti ascendenti pe toata zona. Nu trebuia decat sa ii pandesti si sa te urci pe ei. Unii erau precum liftul, urcam cu 3-4 m/s. Dar si “gaurile” erau sanatoase si coboram mai ceva decat un fier de calcat lansat pe verticala. Celelalte sase planoare s-au imprastiat pe toata zona de lucru, asa ca nu le-am prea prins prin fotografii, dar am tinut legatura prin radio tot timpul. A fost un super-zbor si de abia astept sa reincepem activitatea miercuri. Vreme buna sa fie, ca de restul ne ocupam noi!

Bucuresti. Azi. Caldura mare. Pe Calea Victoriei. Cu Paula. Asteptam la semafor. Rosu. Povesti despre felicitarile primite de la Mr. Petcu pentru nota de la licenta. Rosu. Din senin, moalele capului imi sunt plesnite puternic de ceva. Si doare al naibii de rau. Imi dau si lacrimile, de parca as avea 10 ani si mi-am zdrelit palmele. In stanga, nimic. In dreapta, nimic. In ideea ca ar fi cazut ceva de sus, cercetez asfaltul. Nu-i nimic, nicio piatra, nicio caramida, niciun telefon cazut din avioanele cu multe geamuri. Nimic! Si totusi ma doare de innebunesc. Oamenii stau si ma privesc mirati.

M-a pocnit din senin si nici acum nu stiu ce/cine a fost. Mi s-a facut cucui.

de la Alexandra. Asadar, voi enumera cateva din soundtrack-urile care inca imi gadila placut coarda sensibila.

#1: “Take my breath away” - Berlin, coloana sonora a filmului “Top Gun”, pe care l-am vazut de vreo 10 ori pana acum si inca nu ma plictiseste. Aviatia da senzatia!

#2:  “Life in Mono” - Mono - “Great Expectations”

#3: “Bang Bang (my baby shot me down)” - Nancy Sinatra, soundtrack pentru “Kill Bill”

#4: “Girl, you’ll be a woman soon” - Urge Overkill - “Pulp Fiction”

#5: “California Dreamin’” - The Mamas&the Papas, OST al filmului cu acelasi titlu, semnat Cristian Nemescu

#6: “Falling” - Angelo Badalamenti&David Lynch - “Twin Peaks”

#7: “A Kaleidoscope of Mathematics”- James Horner - “A beautiful mind”

#8: “Saturday night is the loneliest night in the week” - Frank Sinatra- “Under the Tuscan Sky”

#9: “Mad World” - Gary Jules, pe ritmurile careia defileaza genericul lui “Donnie Darko”

#10: “Besame mucho” - Ray Coniff Jr. - “Great Expectations”

Leapsa merge mai departe la Mariana, Paula si Adela.

www.icr.ro/noaptea_institutelor

Nici n-am simtit cum s-a dus licenta. 3 ore am amortit in banca, scriind despre campanii de CSR, situatii de criza si erori de strategie in campaniile electorale. A fost interesant si placut. Timpul mi-a ajuns si pentru verificarea lucrarii, desi imi faceam griji ca nu voi termina toate subiectele. Acum asteptam rezultatele si nu mai am nicio emotie. A trecut facultatea, am dat si licenta. Urmeaza sa vedem ofertele pentru master, pregatiri la franceza si, daca o fi, la anul, plecarea la masterul din Danemarca. O invidiez putin pe Iulia ca pleaca pe 19 August la Aarhus School of Business, dar i-am promis ca anul viitor ne vedem in orasul-port :).

Privind spre viitorul mai apropiat, astept cu nerabdare sa zbor. Si sa citesc iar beletristica, la umbra de cires sau de aripa alba, dupa caz. Sa mergem la Campia Turzii pe 20 iulie, la Ziua Portilor Deschise si sa vedem MIG-urile. Cu putin noroc, poate ajung si la mitingul de la Kecskemet, din 15 august.

A venit vacantaaa :-”

Photo by Horia Boian

Ieri, in timp ce donsoara facea figuri in Parcul Tineretului (cu aceasta ocazie mi-am schimbat parerea despre Serviciul de Ambulanta din Bucuresti ), altii se plangeau ca ii doare fundul de la prea mult zbor. Zau ca astept sa ma doara si pe mine fundul de la prea multa termica (si de la placa de plumb, care imi tine de urat la fiecare zbor). Promit sa fiu cuminte si sa nu fac figuri. Dupa ce Pasaroiu’ a intors cutitul in rana si m-a sunat in timp ce spirala pe la 1300m, deasupra Simeriei, am primit si o veste care mi-a readus zambetul pe buze. Un planorist care a brevetat, anul trecut, la Deva, a trecut de prima proba pentru “C”-ul de Argint, zborul de cinci ore. M-am bucurat pentru el cu atat mai mult cu cat mi-a confirmat ceea am gandit anul trecut, cand l-am cunoscut la balansari. Avea sclipirea in ochi, cea pe care am mai vazut-o doar la Catalin Porumbu, figura marcanta a planorismului romanesc. Dupa ce a iesit primul la simpla, in 2007, iata ca anul asta a trecut, tot primul, de proba de cinci ore. Sa mai zic si ca zboara elegant sau ca tine oglinda in termica mai bine decat o buna parte a antrenamentistilor ? Brava, Raul ! La cat mai multe !

Maine dam licenta. 78 de oameni intr-un amfiteatru de 250 de locuri. Prognoza arata minunat, 37 de grade la pranz. Adica ne vom topi cu totii in podul Facultatii de Chimie. Hurray, inca o idee geniala marca FJSC!

Nu ma mahneste lipsa fericirii, ci mai curand, prezenta sa iluzorie.

98 de ani de la primul zbor al lui Aurel Vlaicu

Pasaroiu’ & MIG 17

]]> http://justfly86.wordpress.com/2008/06/15/pre-flight-check/feed/ justfly86 http://justfly86.wordpress.com/2008/06/12/iunie-11/ http://justfly86.wordpress.com/2008/06/12/iunie-11/#comments Wed, 11 Jun 2008 21:38:18 +0000 Anca http://justfly86.wordpress.com/?p=102

Pentru ca ma asculta cand tac.

La multi ani!